Ce vă pot învăța culturiștii celebri?

Table of Contents

Profesioniștii sunt programați genetic pentru a-și putea dezvolta mult mai mult mușchii și pentru a avea un procent mult mai mic de grăsime corporală față de o persoană obișnuită. Chiar dacă potențialul lor nu este evident înainte de începerea antrenamentelor, acesta se manifestă rapid prin creșterea explozivă a mușchilor la orice exercițiu cu greutate.

Unii dintre aceștia nu au experimentat niciodată problemele obișnuite cu care se întâlnesc sportivii în general. Mulțumită acestui fapt, ei reprezintă o mare inspirație. Dar, de asemenea, acest lucru poate înseamna că profesioniștii nu sunt o sursă constantă de informații sau cel mai bun model pentru pregătirea și nutriția dumneavoastră.

Čo vás môžu slávni kulturisti naučiť? — Autorul fotografiei: Rikard Strömmer
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:SBFF_SM_2019_Bodybuilding_-85_kg_Winners.jpg

De exemplu, dacă majoritatea dintre noi s-ar antrena 3-4 ore pe zi precum masivul Maxx Charles, am pierde în greutate din cauza excesului. Dacă majoritatea dintre noi ar mânca grămezi și grămezi de mâncare nesănătoasă precum Juan Morel, când vremea concursului s-ar apropia, am fi obezi.

Acest lucru nu înseamnă că nu există nici un fel de lecții pe care le-am putem învăța de la profesioniști; există cu siguranță. Iată câteva dintre acestea.

Dorian Yates: Mai puțin este câteodată mai mult

Mulți ani de zile a existat un singur mod, acceptabil, de antrenament – o frecvență ridicată de antrenament și un volum mare. Arnold Schwarzenegger obișnuia să antreneze fiecare grupă de mușchi de trei ori pe săptămână, iar această abordare este comună și în zilele de astăzi. Unii sportivi efectuează 20 sau mai multe seturi pentru o anumită parte a corpului.

Dar în anul 1980, în Birmingham (Anglia), tânărul culturist ambițios Dorian Yates a obținut alt fel de cunoștințe de la nume precum Arthur Jones și Mike Mentzer. Ei i-au spus despre un stil de antrenament care a redus dramatic volumul și a îmbunătățit durata de recuperare.

Între timp, în anul 1992, Dorian a câștigat primul său titlu Mr. Olympia, și și-a redus numărul de antrenamente la 4 pe săptămână. El a antrenat fiecare parte a corpului o singură dată, doar cu câteva exerciții, iar în multe cazuri doar un set de antrenament care a urmat după încălzire.

Stilul HIIT al lui Dorian (high-intensity training – antrenament de mare intensitate) denumit „Sânge și curaj”, a fost o deviere radicală față de modul în care se antrenau rivalii săi.

Miezul filosofiei sale a fost acela de a-și lucra mușchii cu efort maxim și volum foarte mic ca apoi să le permită suficient timp pentru a-și reveni și a crește.

După ce figura lui Dorian a stabilit un standard complet nou în modificarea masei, culturiștii din întreaga lume au preluat stilul lui de antrenament. În decursul a câțiva ani, au apărut mai multe segmente ale acestui stil de formare și până în prezent sunt folosite cu succes.

Lecție pentru voi: Chiar dacă stilul HIIT al lui Dorian nu este întocmai viitorul vostru, vă puteți totuși antrena cu același accent pe intensitate și recuperare și îi veți mulțumi, fiindcă a făcut parte din succesul vostru.

Lee Haney: Stimulați, dar nu distrugeți

Numai câțiva dintre sportivii care s-au dedicat mult timp antrenamentelor au scăpat din jocul fierului fără a se răni. Majoritatea, până la vârsta de 40 sau 50 de ani, au o listă de leziuni și dureri, numai simpla lor descriere v-ar afecta. Aceste situații apar nu doar la campioni cu titluri interesante, ci și la sportivii care ar putea, sau nu, să urce o dată sau de două ori pe podium.

Cu toate acestea, astăzi, un domn în vârstă de 58 de ani și de opt ori Mr. Olympia – Lee Haney, nu a suferit niciodată de durere sau de răni de la antrenamente. Cum este acest lucru posibil? Deviza lui a fost: „Stimulează, nu distruge”, urmând această regulă cu mare atenție.

În ciuda faptului că a fost cel mai mare Mr. Olympia la acea vreme, Haney a fost încăpățânat și a susținut că, culturiștii nu ar trebui să se antreneze în calitate de powerlifters. El era din ce în ce mai interesat de contracții musculare de calitate și de interconexiuni puternice ale mușchilor și a minții, mai degrabă decât ce greutăți să folosească.

De exemplu, Lee a avut cei mai dezvoltați mușchi ai spatelui în timpul supremației sale din 1980. În ciuda acestui lucru, el nu a folosit greutăți mai mari de 180-220 kg, a folosit mai mult greutăți de 100-120 kg cu o tehnică perfectă. La exercițiile cu gantere, rar a folosit greutăți mai mari de 35 kilograme. Mulți cititori ai acestui articol folosesc greutăți mult mai mari la exercițiile de dezvoltare a spatelui, însă cel mai probabil au avut o creștere mai înceată decât Lee în anii săi de glorie.

Lecție pentru voi: Nu este vorba de greutate, ci de stimularea mușchilor. Dacă insistați pe greutăți foarte mari pe o durată lungă de timp, se va întoarce împotriva voastră și vă va afecta tot restul vieții.

Ronnie Coleman: Dacă nu este defect, nu remediați

Pe de o parte, Ronnie este exemplul concret al cuiva care a plătit cu vârf și îndesat pentru anii de antrenamente cu greutăți foarte mari. Bineînțeles, acest lucru nu este singurul aspect pe care ar trebui să-l reținem despre campionul Mr. Olympia de 8 ori.

Pe parcursul a 17 ani, în care Ronnie a concurat, planul său de antrenament a rămas neschimbat. Împărțirea lui a fost aceeași, el a efectuat același antrenament cu aceleași exerciții săptămână după săptămână, an după an. Mulți au încercat să-l convingă să schimbe unele lucruri și să încerce metode diferite, dar Ronnie nu vedea nici un motiv pentru a schimba antrenamentele. În cei mai buni ani ai lui, nimeni nu a reușit să îl învingă.

Lecție pentru voi: Mulți sportivi își schimbă în mod constant pregătirea într-o căutare disperată a rutinei perfecte. Dar niciodată nu păstrează o rutină pentru un timp suficient de lung, pentru a vedea dacă rezultatele s-au îmbunătățit. Astfel, dacă ceva funcționează, continuați ceea ce faceți. Dacă nu mai funcționează, schimbați-vă planul de antrenament.

Dacă doriți să aflați mai multe despre Ronnie Coleman, citiți articolul: Ronnie Coleman și planul său de antrenament, dieta și interviul.

Jay Cutler: Găsiți-vă tehnica cea mai apreciată de voi

Încă mai auzim că tehnica strictă este cea mai bună. Dar adevărul este că „perfecțiunea” este diferită pentru fiecare persoană și pentru fiecare exercițiu. Într-adevăr tehnica trebuie ajustată pentru fiecare exercițiu în parte, pentru a vă asigura că mușchiul funcționează la capacitatea sa maximă. Asta înseamnă că uneori, tehnica dumneavoastră nu va părea perfectă pentru observatorii externi.

De patru ori Mr. Olympia – Jay Cutler, recunoaște că tehnica sa pare adesea neglijentă, dar prin metoda de eroare și de încercare a constatat că acest lucru îi oferă cele mai bune mișcări. Dar există un paradox: Jay nu a fost niciodată adeptul greutăților mari. Nimeni nu ar trebui să folosească tehnici greșite doar de dragul de a ridica greutăți mai mari.

Lecție pentru voi: Trebuie să vă găsiți în sala de forță propria tehnică. Indicațiile pe care le găsiți în manuale vor funcționa de cele mai multe ori, însă gândirea dincolo de posibilități și abaterile mai mici din când în când, vă pot aduce rezultate și mai bune.

Branch Warren: Leziunile înseamnă doar succese

Doar câțiva sportivi au avut parte de tot atâtea rupturi musculare ca și Branch Warren. A avut ruptură la biceps, la ambii tricepși și a câștigat al doilea titlu de Arnold Classic, la doar șapte luni după celebra ruptură de cvadriceps. Nici măcar unul din aceste accidente nu l-au oprit pe Branch.

Ridicați greutăți mari pe parcursul unei perioadei lungi de timp și veți avea dificultăți și dureri în umeri, genunchi, coate și crupă, chiar dacă nu veți avea niciodată rupturi musculare. Indiferent de gravitatea accidentării, întrebarea este în continuare aceeași: Veți renunța? Majoritatea, da.

Unii recurg la diverse tratamente pentru a putea continua. Acestea pot include operație chirurgicală, tratament chiropractic, fizioterapie sau masaj profund. Este nevoie de o perioadă de timp pentru ca rănile să se vindece și să vă recâștigați volumul și forța pierdută. Majoritatea oamenilor nu au răbdare, așa că se opresc din a se antrena și revin la viețile lor anterioare. Branch era sigur că nu va face acest lucru.

Lecție pentru voi: Dacă plăcerea dumneavoastră este să vă antrenați și să vă întăriți caracterul, poate fi o metodă de a avansa. Accidentările sunt eșecuri, dar ele vă pot conduce la o mare „revenire” dacă nu renunțați.

Kai Greene: Credeți în voi înșivă

Kai Greene nu era destinat succesului. Nu și-a cunoscut niciodată tatăl, mama lui a renunțat la el când era încă tânăr, așa că a fost crescut de statul New York. Kai a crescut în Brooklyn, în mijlocul mizeriei, a drogurilor, a bandelor și a speranței. Culturismul îi dădea sens și direcție în viața de adolescent și astfel a urmat acest drum cu toată inima.

Cu toate acestea, mulți oameni l-au descurajat de la acest drum. O profesoară de engleză, descoperindu-i pontențialul, l-a luat sub protecția ei, în încercarea de a-i oferi o viață nouă. Însă și aceasta îl sfătuia să nu își antreneze gambele deoarece, fiind un om de culoare, va rămâne mic și slab. În cea mai mare parte a carierei sale de culturism timpuriu, Kai nu a avut adăpost și se lupta pentru suficientă mâncare. De multe ori dormea în spatele sălii de antrenament.

Dar cu toate acestea, el credea că ar putea fi unul dintre giganți, dacă o să se antreneze mai greu și mai greu. Și într-adevăr, a ajuns de trei ori campion Arnold Classic și a obținut de trei ori locul al doilea la Mr. Olympia. Dacă ar fi ascultat vocile negative de pe stradă și din capul său, acum ar putea fi mort sau în închisoare, nu unul dintre cei mai populari culturiști ai acestei generații.

Lecție pentru voi: Lumea vă poate spune să renunțați. Lumea greșește.

Dexter Jackson: Uitați de ego și începeți să creșteți

Acum câțiva ani se părea că și cariera starului Jackson Dexter se confrunta cu o atenuare graduală. A deținut titlul Mr. Olympia și trei titluri Arnold Classic, dar ceva s-a întâmplat după vârsta de 40 de ani și a început să devină din ce în ce mai slab. Dar el a avut succes.

Dexter nu s-a simțit gata să renunțe. Știa că felul în care s-a antrenat până acum nu ar produce aceleași rezultate, așa că a renunțat la mândrie și a căutat oameni care să-l ajute. El l-a angajat pe George Farrah ca antrenor nutriționist și a călătorit din locul său natal, Florida, până la Venice Beach, pentru a se antrena sub conducerea lui Charles Glass.

Astăzi, Dexter deține un record de cinci titluri – cel mai mare număr de titluri câștigate la Arnold Classic și mai are nevoie doar de o singură victorie pentru a rupe recordul tuturor timpurilor cu 25 de victorii profesionale deținute de Ronnie Coleman. Dacă Dexter ar fi fost prea mândru să ceară ajutorul experților, el însuși a recunoscut că cel mai probabil s-ar fi retras acum câțiva ani.

Lecție pentru voi: Poate că o să fim mai puțin lucrați și o să realizăm mai puțin decât Dexter, dar la fel ca și el, putem arunca ego-ul la o parte, și să învățăm de la cei mai buni și încontinuare să ne îmbunătățim.

În ziua în care veţi crede că deja cunoașteţi toate despre acest joc, atunci va începe plafonarea.

Phil Heath: Nu există nici un substitut pentru victorie

O privire asupra lui Phil Heath poate fi destul de simplă. El nu a pierdut atâtea titluri cât unii din din această listă (deși acest lucru se poate schimba), dar până acum se pare că în fiecare an obţine titlul de Mr. Olympia. Chiar dacă câteodată se aud câteva voci spunând că Phil câștigă nemeritat și prin nedreptate; „jefuiește” finaliștii. Să nu mai vorbim că antrenamentul său este totul, mai puțin dramatic. El este liniștit, discret și nu strigă „hardcore!”.

Dar ghiciți ce? Acest lucru funcționează. An după an „The Gift”, (porecla acestuia – în traducere „darul”) este acela care ține trofeul. Putea să asculte criticii și să se lase pradă ego-ului său. Dar nu a făcut asta. El a făcut doar un singur lucru: a câștigat.

Lecție pentru voi: Este timp pentru distracție, dar și pentru dramă, și este timp să vă stabiliți obiectivele, munca, partenerul, succesul și să faceți ceea ce este necesar. Când vine momentul, lăsați la o parte ego-ul dumneavoastră, uitați de ceea ce este „cool” și „hardcore”, și efectuați doar munca dumneavoastră.

Ce credeți despre mai marii lumii culturismului? Cine este cea mai mare sursă de inspirație pentru voi din această listă? Împărtășiți-o cu noi în comentarii și în cazul în care v-a plăcut articolul, sprijiniți-l printr-un share.

Sports nutrition

Protein for Muscle Gain